Prima poveste citita de mine in care printul si printesa nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti este Porcarul de H C Andersen.
Fata de imparat nu este multumita de darurile fara seaman (un trandafir care inflorea doar o data la 4 ani si doar o singura floare si o privighetoare cu o voce nemaiauzita) pe care i le trimite tanarul print si decide ca acesta nu este potrivit pentru ea. Insa, printul vrea sa ii dea o lectie printesei si se afiseaza la poarta palatul imbracat ca un om de rand si cerand un loc de munca din care sa isi castige existenta.
Imparatul ii spune ca este nevoie de un porcar iar tanarul accepta fara ezitare. Atunci el faureste o oala care canta (Augustine, ce-ai facut? / Ai pierdut tot ce-ai avut!) si arata ce gateau toti oamenii din imparatie. In schimbul oalei el a cerut 10 sarutari din partea printesei pe care le-a primit dupa un moment de ezitare.
Dupa un timp, tanarul a faurit o zuruitoare care canta toate cantecele auzite pana atunci. De data aceasta printul a cerut 100 de sarutari pe care le-a si primit doar ca in acel moment pe acolo trecea imparatul care a vazut ce s-a intamplat si a izgonit-o pe printesa din imparatia lui.
Atunci printesa a vazut ca porcarul era de fapt tanarul print care o curtase si pe care il refuzase mai inainte iar acesta i-a spus ca acum nu o mai vrea. Atunci printesa a ramas singura si a inceput sa cante.